probabil ca asta ar trebui sa fac sau cu asta sa incep: sa respir incet,calm..
exista momente cand as vrea sa plec din orasul asta. sa nu ma gandesc la cariera profesionala si doar sa plec. singurul motiv pentru care am venit aici e pentru ca asta era urmatorul pas logic in CP. sa merg mai departe. si vorba mentorului meu atunci cand vrei sa promovezi trebuie sa sacrifici ceva. cel putin in compania in care lucrez. si acum a trebuit sa sacrific viata mea personala, Clujul meu iubit, sa las deoparte prietenii mei de acolo si sa imi intaresc relatiile cu cei pe care ii am aici.
si am plecat din Cluj. si mai plec de fiecare data cand vin dinspre Cluj.
miercuri seara plecam de la masa din Liga si mergeam spre fosta mea casa. si m-a napadit un sentiment pe care nu pot sa il descriu decat prin foarte multe fotografii dar printr-un singur cuvant ar fi bucurie. eram bucuros ca ajungeam acasa, cea care mi-a fost acasa o perioada nu lunga dar plina de atat de multe intamplari si povesti. si cred ca fiecare am putea scrie o carte despre Baita 3: Radu, Bogdan, Pitzu..
de mult timp cred ca cel mai important in comportamentul unui om este atitudinea. azi nu am avut o atitudine potrivita: mi-a placut culoarea orasului dar nu mizeria din trafic in toate formele posibile, azi nu am vazut zambete si nici macar al meu. pana mai tarziu si acum cateva secunde cand m-am gandit la tine.
de multe ori pana acum aveam diferite ganduri, erau lucruri care ma framantau si fix in acele momente vedeam un film si era o replica ce se potrivea perfect cu gandurile mele.. " nu conteaza unde esti si ce faci ci cu cine esti".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Orasul asta cam brutal poate antrena starea de spririt a omului in moduri foarte frumoase.
RăspundețiȘtergereFara ca el sa fie vreodata placut.
Bem berea aia saptamana viitoare ?
:)
am sa te sun maine si stabilim noi o treaba :)
RăspundețiȘtergere